Crioterapia reprezinta un mijloc terapeutic important din domeniul larg al termoterapiei. Spre deosebire de scaderea temperaturii intregului corp, crioterapia se refera la scaderea temperaturii, prin aplicarea factorului de racire, pe o regiune localizata. Un criteriu important in utilizarea crioterapiei il constituie durata aplicatiilor de rece, pe timp scurt si pe timp indelungat, in functie de diagnosticul afectiunilor tratate si de obiectivele urmarite.

      Cercetarile au aratat ca procesele de racire locala semnificativa, duc la o blocare a reactivitatii receptorilor musculari. S-a observat faptul ca tesutul racit are nevoie de mai putin oxigen, pentru intretinerea activitatii si vietii celulare, decat tesutul cu temperatura normala. Diminuarea considerabila a temperaturii intraarticulare prin crioterapie de lunga durata, determina o activitate crescuta a enzimelor in zonele afectate, ceea ce conduce la o diminuare a inflamatiei elementelor cartilaginoase intraarticulare. De asemenea, se hiperstimuleaza zona de tratament si creste fluxul sanguin de aproximativ 4 ori, mult mai mult decat orice alt tratament.

     Ca urmare, datorita puternicului efect analgezic, permite efectuarea si a altor terapii sau tratamente in zona dureroasa, intr-un timp relativ scurt.